Arădenii sărbătoresc Crăciunul şi Anul Nou după tradiţiile multietnice şi multiculturale păstrate de sute de ani

dec 24, 12 Arădenii sărbătoresc Crăciunul şi Anul Nou după tradiţiile multietnice şi multiculturale păstrate de sute de ani

De sute de ani, judeţul Arad poate fi considerat o Europă în miniatură, aici convieţuind oameni de etnii diferite. Fie că vorbim despre români, maghiari, sârbi, germani, ucraineni, slovaci, evrei, bulgari sau alte minorităţi, oamenii au învăţat, de-a lungul timpului, să trăiasca în armonie, ba chiar şi-au împrumutat din tradiţii şi obiceiuri.

Colindatul şi uratul obiceiuri “vii” de mii de ani

Sărbătoarea Crăciunului este pentru arădeni sărbătoarea familiei şi începe în Ajun cu împodobirea bradului, apoi continuă cu mersul la colindat. În municipiul Arad, dar şi în multe dintre localităţile judeţului, colindatul este unul dintre cele mai răspândite obiceiuri de Crăciun, iar mersul cu Sorcova şi cu Capra sunt considerate forme străvechi de întâmpinare a Anului Nou, prin urări şi veselie. Din cetele de colindători fac parte feciori şi fete îmbrăcaţi în haine tradiţionale care transmit bucuria Naşterii Domnului. Capra este întruchipată de un fecior mascat care este mai sprinten şi care se îmbracă cu ţesături colorate, sau cu piei de animale. Capul este împodobit cu panglici multicolore şi îl imită pe cel al caprei, cu două bucăţi de lemn de paltin în locul gurii, care se izbesc unele de altele, când feciorul trage de frânghie, iar în coarne sunt prinşi clopoţei.
La final, gazdele îi răsplătesc pe colindători şi pe urători cu cozonaci, cârnaţi, ţuică sau vin, sau chiar bani.
În ziua de Crăciun toată familia participă la slujba de la biserică după care, urmează masa de prânz, cu bucate tradiţionale, cozonaci şi prăjituri.
În ajunul Anului Nou se merge cu sorcova, iar în noaptea dintre ani se aprind artificii şi petarde pentru că zgomotele puternice alungă spiritele rele.

Calendarul de Advent

Sărbătorile de iarnă debutează la maghiarii catolici de Advent, un fel de început al postului de Crăciun, care, însă, durează numai patru săptămâni, faţă de şase, câte sunt la români. Adventul este sărbătorit în acelaşi fel şi de credincioşii reformaţi, dar fără obligaţia de a posti în această perioadă.
Mai mult, calviniştii maghiari au preluat de la protestanţii germani datina calendarului de Advent, obicei promovat şi de fabricanţii elveţieni de ciocolată: o cutie mare de bomboane, acoperită cu un carton colorat, care-l reprezintă pe Moş Crăciun, prevăzută cu mai multe ferestre, de unde copilul are voie să scoată în fiecare zi câte ceva: un marţipan, o caramea, un fondant. Credincioşii reformaţi păstrează cu sfinţenie cântările şi colindatul de Crăciun. Grupurile de colindători, formate numai din băieţi, de obicei de vârstă şcolară, trec pe la rude, pe la oamenii mai înstăriţi, pe la oficialităţi (preot, cantor, învăţător, notar, etc.) şi-i cheamă să se bucure de naşterea pruncului Iisus împreună cu ei. În noaptea dintre ani, în satele ungureşti se trăgeau clopotele la miezul nopţii şi se aprindeau focuri uriaşe, care, mai nou, au fost înlocuite cu focurile de artificii.

Germanii fac previziuni meteo

Şi pentru germani sărbătorile de iarnă încep în prima duminică a lunii noiembrie, de Advent. Până de Crăciun, membrii acestei comunităţi ţin post, iar în ziua de Ajun, în 24 decembrie, gospodinele prepară 12 feluri de mâncare de post, în amintirea celor 12 apostoli, pe care le servesc în cursul serii. La începutul cinei din Ajunul Crăciunului, capul familiei împarte celorlalţi bucăţi dintr-un aluat copt, realizat doar din făină şi apă, uns cu miere de albine, iar după acest moment membrii familiei îşi urează sărbători fericite. Pe masă, sunt aşezate mâncărurile pe bază de peşte, servite cu lămâie, apoi grâul pisat şi fiert în care sunt adăugate miere de albine, nucă, mac şi mirodenii. Tot la cina din Ajunul Crăciunului se serveşte un borş în care sunt fierte multe zarzavaturi, inclusiv sfeclă roşie, în care se adaugă colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci şi ceapă.Totodată, se servesc sarmale de post, salată de fasole, compoturi din fructe uscate.
După cină, membrii familiei cântă un colind, se adună în jurul bradului împodobit şi desfac darurile primite, apoi toată familia merge cu colindul la rude şi prieteni, iar la miezul nopţii participă la Biserica Catolică sau la Biserica Evanghelică la slujba religioasă.
În prima zi de Crăciun, la masa de prânz, sunt servite preparate din carne de porc, supă, friptură, biscuiţi de toate felurile, cu scorţişoară şi cuişoare, bomboane fondante, tort cu fructe uscate şi marţipan şi tort de nucă şi smântână, iar conform tradiţiei în aceste zile de sărbătoare nu se servesc mâncăruri pe bază de carne de pasăre pentru a merge bine familiei.
În noaptea de Anul nou nemţii fac şi previziuni pentru a afla cum vor evolua condiţiile meteorologice. Foarte popular este calendarul de ceapă, şi el întâlnit atât la unguri, cât şi la români: dintr-o ceapă se desprind 12 foi, corespunzătoare celor 12 luni, în care se presară sare. Dacă sarea se topeşte până dimineaţa într-una dintre foi, luna respectivă va fi ploioasă; în caz contrar, ea va fi secetoasă.

Sârbii aprind badnjakul

O parte a sârbilor din Arad sărbătoreşte Crăciunul după calendarul gregorian, adică în 6 ianuarie, iar o altă parte sărbătoreşte odată cu românii, maghiarii şi germanii, în 24 decembrie, după calendarul iulian. În Ajun de Crăciun, la sârbii ortodocşi de rit vechi (Badnje veče), se aprinde badnjakul, un trunchi de stejar tânăr, ce se tăia pe vremuri din pădure. În zilele noastre, este doar un mănunchi de crengi de stejar, însă semnificaţia este aceeaşi: acest lemn tânăr îl simbolizează pe Isus Hristos şi intrarea Lui în lume, în inima şi-n casa noastră. Arderea badnjakului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. Badnjakul aminteşte de lemnul pe care l-au adus păstorii în peştera cea rece şi pe care l-a aprins Iosif pentru a-l încălzi pe Fiul Domnului, abia născut. Şi mai are o semnificaţie şi anume prevestirea Golgotei. Paiele ce se aduc în casă de către gospodine amintesc de paiele pe care L-a aşezat Maria pe abia născutul Hristos. Ritualurile de Crăciun, în casă şi în biserică, au o simbolistică profundă, sunt semn al credinţei în Dumnezeu şi al amintirii despre acea minunată noapte când au pălit stelele cele mari de deasupra Palestinei, acoperite fiind de una singură, mare, aşa cum nu s-a mai văzut până atunci. De steaua care a pus într-o lumină nouă prorocirile Vechiului Testament, deoarece a însemnat prorocita naştere a Mântuitorului, a unor noi vremuri, a Noului Testament şi a unei noi lumi.

Mese îmbelşugate pentru slovaci
Slovacii din Nădlac reprezintă o minoritate care a adus în judeţul Arad o vie credinţă religioasă care se păstrează şi astăzi. Ajunul Crăciunului pentru slovaci este prilej de reunire a întregii familii. Sărbătoarea începe cu seara de ajun când toţi membrii familiei se adună pentru a se bucura împreună de cea mai îmbelşugată masă a anului. Se serveşte grâu fiert îndulcit cu miere, turtă dulce, covrigi sau turte din făină-opekance (baghete din aluat) şi pirohy (colţunaşi). Sărbătoarea Crăciunului are în centru naşterea lui Isus, fiul lui Dumnezeu şi ducerea acestei veşti din casă în casă de către numeroasele alaiuri de colindători. Colindele reprezintă un scenariu compus din texte ceremoniale, formule magice, dansuri şi gesturi – transmise în case şi pe uliţe de către cete sacre – ele vestind naşterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, urând sănătate, rod bogat şi împlinirea dorinţelor în noul an. Sărbătoarea continuă cu mese rituale abundente la care iau parte familia şi rudele şi care continuă şi în a doua zi de Crăciun.

Moneda din cozonacul bulgarilor

Bulgarii de rit catolic din localitatea arădeană Vinga păstrează obiceiurile străvechi, obiceiuri diferite în mare măsură de cele ale bulgarilor din patria mamă, de rit ortodox în marea lor majoritate. Bulgarii obişnuiesc să postească în Ajunul Crăciunului toată ziua. Seara însă, la cina dinaintea Slujbei de Crăciun care se oficiază la miezul nopţii, se pregăteşte un meniu din care nu pot lipsi mierea, nucile, merele, usturoiul, fasolea, în total nouă feluri. După slujbă, se întinde o masă bogată, cu diverse mâncăruri specifice Crăciunului, cu cârnaţi, caltaboşi, carne. Masa de prânz din prima zi de Crăciun este una bogată, din meniu nelipsind supa de pasăre (de obicei, de curcan), deoarece se spune că pasărea, aşa cum aruncă cu picioarele înapoi pământul, tot aşa va arunca şi relele. În cozonacul de Crăciun, gospodinele obişnuiesc să pună o monedă, cel care o va găsi urmând să aibă noroc tot anul care urmează.