Basilica Maria Radna, locul unde credinţa a învins în vremuri de restrişte

feb 16, 13 Basilica Maria Radna, locul unde credinţa a învins în vremuri de restrişte

Basilica Maria Radna, locul unde credinţa a învins în vremuri de restrişte

Mănăstirea Maria Radna, situată în oraşul arădean Lipova, este dovada vie că în vremuri de restrişte, credinţa poate învinge orice, începând cu ocupaţia otomană şi terminând cu regimul comunist.
Mănăstirea este principalul loc de pelerinaj al Diecezei Romano-Catolice de Timişoara şi atrage, în fiecare an, zeci de mii de pelerini din vestul României, din judeţele Arad, Timiş, Caraş Severin, Bihor dar şi din Ungaria şi Austria.
Se spune că în anul1520, o văduvă credincioasă, al cărui soţ a fost ucis în luptă, a ridicat o capelă pe malul nordic al Mureşului, ce a slujit multă vreme ca loc de rugăciune al călugarilor franciscani. Peste o sută de ani, în 1642, Pater Andrija Stipančić, preot în Radna, a obţinut, după lungi discuţii, încuvinţarea din patea sultanului Ibrahim, de a redecora capela şi de a-i aduce îmbunătăţiri. În anul 1668, călugării franciscani au primit pentru capela lor o icoană, reprezentând-o pe Fecioara Maria cu pruncul în braţe, realizată în atelierul meşterului tipograf Remondini din Bassano del Grappa, însă, armatele turceşti au asediat cetatea Lipovei, incediind capela. Totul a ars, doar icoana a fost găsită intactă pe locul unde a fost ridicată capela.
În timpul epidemiei de ciumă, în anul 1709, în urma promisiunii făcute de locuitorii oraşului Arad, a avut loc pelerinajul acestui oraş la Maria-Radna, în semn de mulţumire pentru încetarea şi salvarea de această teribilă maladie. În anul 1750, a avut loc, în urma unei investigaţii minuţioase, recunoaşterea oficială din partea Bisericii a locului de pelerinaj de la Maria-Radna, recunoaştere făcută publică prin intermediul canonicului Johannes Szlezak. Astfel, pe locul micuţei capele care a ars, se va construi o biserică, lucrările fiind finalizate în 1767, când episcopul von Engl a sfinţit-o. Un an mai târziu, biserica a fost vizitată de arhiducele Josif al Austriei, viitorul împărat Josif al II-lea de Habsburg. Se spune că acesta a fost atât de impresionat de acest loc de har, încât ar fi afirmat că dacă nu ar fi fost arhiduce ar fi dorit să devină guardian la Maria-Radna.
În anul 1820, au fost finalizate lucrările la biserica din Maria–Radna. Arhiepiscopul-principe, primat al Ungariei, Alexander Rudnay a consacrat în mod solemn biserica, dăruind totodată icoanei Feciarei Maria două coroane din aur. Numele de familie al arhiepiscopului însemna “de Radna”, el cerând prin testament ca la moartea sa inima să-i fie aşezată spre odihnă în preajma icoanei Sfintei Fecioare Maria, ceea ce s-a şi întâmplat.
În anul 1935 a fost înregistrat cel mai mare număr de pelerini din istoria Radnei, peste 73.000 de credincioşi, mulţi dintre ei parcurgând pe jos de la Timişoara, împreună cu episcopul, întreaga distanţă. În anul 1951, după interzicerea ordinelor călugăreşti de puterea comunistă, au fost concentraţi la Maria Radna, în condiţii deosebit de grele, toţi franciscanii din România. În anul 1992, Suveranul Pontif Papa Ioan Paul al II-lea, de pie memorie, a conferit bisericii de pelerinaj din Maria-Radna titlul de Basilica Minor. Cu această ocazie, arhiepiscopul titular Dr. Adalbert Boros a dăruit bazilicii din Maria-Radna un nou altar, în semn de mulţumire faţă de Sfânta Fecioara din Maria-Radna pentru ocrotirea acordată Bisericii şi diecezei în vremurile grele ale comunismului.
Basilica “Maria Radna” este construită în stil baroc şi are o lungime de 63 m, o lăţime de 16 m şi o înălţime interioară de 21 m.. O piesă de rezistenţă a basilicii “Maria Radna” o constiuie orga realizată în anul 1905, de firma “Leopold Wegenstein&Sohn”.
De asemenea, pelerinii mai pot vizita Muzeul Votiv al mănăstii, unde se află peste 100 de icoane care au fost donate de cei care s-au rugat în acest loc şi li s-au împlinit rugile, în semn de mulţumire pentru ajutorul primit.