Caracterul multietnic şi multicultural al Aradului – istoria care a stat la baza dezvoltării oraşului şi care se scrie şi în prezent

jan 26, 13 Caracterul multietnic şi multicultural al Aradului – istoria care a stat la baza dezvoltării oraşului şi care se scrie şi în prezent

Aradul Arad, poarta principală de intrare în ţară din Europa, cel mai important nod rutier și feroviar din vestul țării, scăldat de apele râului Mureş şi brăzdat de dealurile şi munţii Zărandului, a fost caracterizat, de-a lungul timpului, ca fiind un oraş multietnic şi multicultural.
Caracterul multietnic şi multicultural al oraşului a fost şi este atât de puternic încât istoricii au ajuns să se întrebe dacă nu cumva acesta este secretul succesului comunităţii care vieţuieşte, încă din anul 1028, pe aceste meleaguri.
În broşura “Arad. Oraş Liber Regesc”, editată de Asociaţia Forumul Democrat al Germanilor din Arad, în 2007, profesorul Michael Zellner consemnează faptul că, încă de la fondare şi colonizarea succesivă a localităţii, în municipiul Arad, au convieţuit mai multe comunităţi aparţinând etniei dominante din momentul istoric dat, dar şi minorităţi etnice naţionale, care, de sute de ani, au contribuit la evoluţia şi dezvoltarea a ceea ce reprezintă astăzi cultura arădeană.
„În această zonă, coexistă români, maghiari, germani, sârbi, bulgari, evrei, iar în proporţii semnificativ mai mici croaţi, cehi, polonezi, italieni şi turci”, scrie prof. Michael Zellner.
Documentele vremii citate în broşură confirmă faptul că, la cererea primului guvernator al Banatului, contele Claudius Florimund Mercy, oraşul Arad a fost reproiectat şi restructurat urbanistic cu artere şi cartiere în formă stelară. Astfel, s-au format cartierele sârbesc Ratz Verteil, unde s-au aşezat foştii grăniceri sârbi, cartierul german din centru, Deutsch Stadt şi cel din comuna limitrofă Aradul Nou, Neu Arad, lângă satul sârbesc Skela la sud de Mureş. Cartierul evreiesc, Jiddisches Stadtle s-a format în zona cunoscută astăzi ca Piaţa Veche, iar cartierul maghiar era de-a lungul arterei principale a oraşului, devenită mai apoi bulevardul principal al urbei. „Iniţial, dreptul de reşedinţă în cartierele arădene era atribuit după criteriul comunităţii etnice, mai apoi, populaţia s-a amestecat, treptat, odată cu schimbul proprietăţilor imobiliare şi prin căsătorii interetnice”, arată prof. Michael Zellner în broşură.
În aceeaşi lucrare se mai menţionează că la conducerea oraşului, s-au perindat în timp mai mulţi primari şi consilieri de etnie germană, dar fiecare naţionalitate a avut reprezentanţii ei, cum de fapt şi în prezent demnitarii locali aparţin mai multor comunităţi etnice.
Până în ziua de azi, caracterul multietnic şi multicultural al municipiului Arad s-a păstrat, dincolo de războiaiele, regimurile administrativ politice şi schimbările economice care s-au schimbat în cei 175 de ani de când Aradul a devenit oraş liber. „Acesta să fie oare secretul dezvoltării spectaculoase a Aradului, faptul că marea majoritate a arădenilor sunt poligloţi din creştere, asemănător cetăţenilor elveţieni, unde fiecare comunitate şi individual fiecare locuitor a oferit dintotdeauna întregii comunităţi ce avea mai bun?”, se întreabă prof. Michael Zellner.
După anul 1702, Aradul a fost ridicat la rangul de oraș cameral, statut care i-a dat facilități economice. După victoriile prințului Eugen de Savoia, s-a instalat dominația habsburgică și în Banat, situație confirmată prin pacea de la Passarowitz (1718). Ca parte a planului de dezvoltare economică pentru regiunile nou cucerite, autoritățile imperiale au adus coloniști germani. Dintre aceștia, câteva zeci de familii din Franconia au fost aduse în Aradul Nou, în anul 1724. Românii și sârbii au populat și ei satele din împrejurimi. Populația orașului care s-a grupat în jurul cetății cuprindea grăniceri și civili (țărani, meseriași, negustori) români, sârbi, germani și unguri.
În anul 1848, anul marii revoluţii europene pentru deşteptarea naţionalismului european, Aradul era un oraș multietnic, cu un mare număr de muncitori și o solidă tradiție a naționalităților non-maghiare în lupta de emancipare, așa încât Clubul Deputaților Naționalităților din Parlamentul de la Budapesta, cât și secțiunea românească a Partidului social-democrat din Ungaria, s-au stabilit în Arad.
Caracterul multicultural al Aradului este incontestabil, mărturie fiind numeroasele instituţii de cultură înfiinţate, de-a lungul timpului, în oraş.
Trei instituţii au marcat viaţa spirituală a Aradului la începutul secolului al XIX-lea: Preparandia, Teatrul Vechi şi Conservatorul de Muzică. În anul 1812, la Arad a luat fiinţă Preparandia, prima şcoală pedagogică românească. În toamna anului 1817, a avut loc un alt eveniment important, atunci când Iacob Hirschl a construit teatrul, considerat drept cel mai vechi teatru din România. Prima stagiune a fost deschisă cu piesa “Cenuşăreasa” de actorii trupei lui Johann Cristoph Kunz. Pe această scenă au jucat de-a lungul anilor numeroase trupe germane, maghiare şi româneşti. Un nou teatru a fost construit în 1874, acesta fiind reconstruit aproape în întregime după marele incendiu din 1883. Până în 1945, repertoriul său a fost constituit doar din piese în limba maghiară. În 1948 a luat fiinţă Teatrul de Stat existent şi în prezent, unde, după 1990, are loc anual Festivalul de teatru clasic, unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale Aradului. În anul 1833, la Arad s-a deschis cel de-al şaselea conservator din Europa. Printre fondatorii Arader Musik Conservatorium se numărăr şi Joseph Daurer, Peter Nimsgern şi Ignatz Markovits. O completare firească a peisajului cultural al oraşului o reprezintă fondarea în 1890 a Societăţii Filarmonice din Arad – “Aradi Philharmonia Egyesült”.
Printre autorii arădeni care au scris în alte limbi pot fi amintiţi dramaturgul maghiar Csiki Gergely şi scriitorul german Adam Müler Guttenbrunn. În timpul secolului al XIX-lea o serie de pictori germani şi maghiari, reprezentanţi ai academismului, s-au stabilit la Arad. Printre aceştia se numară şi J. Geltz, D. Jägermann, Emeric şi Adalbert Vizkeleti, E. Szamossy, P. Böhm. La Arad şi-au început cariera şi cunoscuţii pictori maghiari M. Munkácsy şi L.Paál.
Conform Recensământului populaţiei şi locuinţelor din 2011, în judeţul Arad, trăiesc români, maghiari, germane, slovaci, cehi, ucrinieni, sârbi, bulgari, italieni, şi turci.

Foto:

minoritati

minoritati.jpg :Anual, la Arad, se organizează o amplă manifestare multiculturală: un festival al minorităţilor

romani
romani.jpg: Parada portului popular, moment de sărbătoare în Aradul multietnic

sarbi
sarbi.jpg: Minoritatea sârbă îşi etalează costimele populare la hramul bisericii